Dictionar

Rezultate secundare (Grav):

Burgrav

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bourgrave)

1. comandant al unui burg în Germania evului mediu.


Grav, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. grave, lat. gravis)

1. care necesită o atenție deosebită, care poate avea urmări neplăcute; (p. ext.) important.

2. (despre boli, răni) periculos.

3. (despre oameni) serios, demn, sever; solemn, rigid.

4. (despre voce, sunete, timbru) care aparține registrului de jos al scării muzicale; profund, de bas.

5. accent ~ = accent (`) care notează în unele limbi o vocală deschisă.


Grava

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. graver)

1. a săpa în piatră, lemn, metal etc. litere sau figuri, în special pentru a obţine un clişeu grafic.


Grave

Parte de vorbire: adv., s.
Origine: (it. grave)

1. adv. (muz.) grav, solemn.

2. s. n. piesă scrisă în acest tempo.


Gravelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gravelle)

1. calcul la rinichi sau la vezica urinară.


GRAVI-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. gravi-, cf. lat. gravis)

1. „greutate”, „gravitaţie”.


Acceleraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creştere a vitezei unui corp în mişcare în unitatea de timp.

2. ~ gravitaţională = acceleraţia pe care o au corpurile în cădere liberă.


Achiu

Parte de vorbire: I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)
Origine: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.

2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.

3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).


Acvaforte

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquaforte)

1. procedeu de reproducere a unui desen după un clişeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru.

2. gravura obţinută.


Acvafortist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. acquafortista)

1. gravor în acvaforte.


Acvatintă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuş.

2. gravura obţinută.

3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziunea chimică.


Acvatintist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aquatintiste)

1. gravor în acvatintă.