Dictionar

Grava

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. graver)

1. a săpa în piatră, lemn, metal etc. litere sau figuri, în special pentru a obţine un clişeu grafic.


Agrava

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/aggraver, lat. aggravare)

1. refl., tr. a (se) înrăutăţi.

2. a (se) amplifica.


Pirograva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. pyrograver)

1. a grava prin tehnica pirogravurii.


Reagrava

Parte de vorbire: vb.
Origine: (re1- + agrava)

1. a se agrava din nou.


Acvaforte

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquaforte)

1. procedeu de reproducere a unui desen după un clişeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru.

2. gravura obţinută.


Acvatintă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuş.

2. gravura obţinută.

3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru şi coroziunea chimică.


Agonie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agonie)

1. stare patologică foarte gravă a organis-mului, care precedă moartea.

2. (fig.) decădere, declin.


Agranulocitoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agranulocytose)

1. boală gravă provocată de dispariţia sau scăderea numărului de granulocite din sânge.


Alienaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aliénation, lat. alienatio)

1. tulburare gravă a funcţiilor psihice; nebunie; demenţă.


Altogravură

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. altogravura)

1. reproducere după originale de artă cu clişee metalice pantografice, gravate de mână sau în acvaforte.