grave

Parte de vorbire:  adv., s.  
Etimologie: (it. grave)

1. adv. (muz.) grav, solemn.
2. s. n. piesă scrisă în acest tempo.

gravelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gravelle)

1. calcul la rinichi sau la vezica urinară.

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).

aerograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. áerographe)

1. pulverizator cu care se stropesc culori lichide peste un desen, o zugrăveală etc.

agravant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aggravant, lat. aggravans)

1. care agravează.
2. circumstanţe ~e = împrejurări care măresc răspunderea penală.

anafilactic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaphylactique)

1. cu caracter de anafilaxie; care se referă la anafilaxie, o reacție alergică severă și rapidă.
2. (med.) șoc ~ = reacție alergică exacerbată, care duce în cele mai multe cazuri la consecințe grave și care poate pune viața în pericol.
3. (med.) stare ~ă = sensibilizare care permite șocul ~.

bas

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. basso, fr. basse)

1. s. m. cântăreţ cu voce de bas (II, 1).
2. s. n. vocea bărbătească cea mai gravă.
3. instrument de suflat de alamă care produce sunetele cele mai grave.

benign, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. benignus, fr. bénigne)

1. (despre boli) care nu dă complicaţii sau stări grave.