OK
X
atenua
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. atténuer, lat. attenuare)
1.
a
micșora
intensitatea
unui
fenomen,
importanța
sau
gravitatea
unui
fapt.
atenuant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. atténuant, lat. attenuans)
1.
care
atenuează,
care
face
mai
puțin
grav.
2.
(dreptul
penal)
care
atenuează,
care
diminuează
gravitatea
unei
infracțiuni
sau
delict.
3.
circumstanțe
~e
=
împrejurări
care
ușurează
răspunderea
penală
a
unui
inculpat
(antonim:
circumstanță
agravantă).