Dictionar

gravitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gravitation, lat. gravitatio)

1. forță de atracție reciprocă a tuturor corpurilor, dependentă de masa acestora; atracția universală.
2. câmp de ~ = spațiul în care un corp își exercită forța de gravitație asupra altor corpuri.
 

antrigravitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigravitation)

1. efect de anihilare a gravitației prin metode speciale sau cu substanțe ipotetice.
 

echigravitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. équigravitation)

1. proprietate a unei anumite regiuni din spațiul cosmic în care forțele gravitaționale ale corpurilor cerești se echilibrează.
 

antrigravitație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antigravitation)

1. efect de anihilare a gravitației prin metode speciale sau cu substanțe ipotetice.
 

atracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. attraction, lat. attractio)

1. înclinație puternică spre cineva sau ceva.
2. farmec.
3. tendință de apropiere a două elemente lingvistice.
4. (fiz.) forță care tinde să apropie corpurile.
5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitație.
6. (pl.) distracție, petrecere, amuzament.
7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.
 

barimorfoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barymorphose)

1. influență morfogenetică a forței de gravitație asupra organelor plantelor; geomorfoză.
 

barocorie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. barochorie)

1. (bot.) însămânțare pe arealul propriu, datorită greutății fructelor și semințelor.
2. (bot.) metodă de dispersie a semințelor, polenului, sporilor etc. prin gravitație, prin cădere.
 

barofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. barophobie)

1. teamă patologică de gravitație.
 

baroforeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baroforeuse)

1. difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației.