Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balistique)
1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre seminţe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. ştiinţă care studiază mişcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. équigravitation)
1. proprietate a unei anumite regiuni din spaţiul cosmic în care forţele gravitaţionale ale corpurilor cereşti se echilibrează.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. marée)
1. mișcare periodică de ridicare (flux) sau coborâre (reflux) a nivelului apelor mării sau oceanului (de două ori pe zi), datorită atracției gravitaționale a Lunii și a Soarelui.
2. ~ atmosferică = variație periodică a presiunii atmosferice, provocată de variația temperaturii ori de atracția Lunii sau a Soarelui; ~ neagră = pânză de petrol din accidente ale petrolierelor, care plutește pe mare, poluând-o.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. statocyste)
1. organ, în formă de veziculă, la nevertebrate, dintr-un lichid în care sunt înglobate statolite şi având un rol important în menţinerea poziţiei corpului.
2. celulă vegetală senzitivă pentru perceperea excitaţiilor gravitaţionale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (supra1- + ponderabilitate)
1. stare a unui corp de a avea o greutate mai mare, ca urmare a unei forţe gravitaţionale sporite.