conurbație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conurbation)

1. aglomerație urbană constituită dintr-un oraș cu rol de centru spre care gravitează mai multe orașe satelit.

final, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. final, lat. finalis)

1. adj. de (la) sfârșit.
2. care arată scopul.
3. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă scopul acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o propoziție finală.
4. s. n. încheiere, sfârșit.
5. ultima parte a unui concert, a unei simfonii etc.
6. s. f. (sport) întâlnire care constituie încheierea unei competiții.
7. ornament tipografic așezat la sfârșitul unui capitol.
8. (muz.) sunet stabil de încheiere în jurul căruia gravitează toate celelalte.

pozitroniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. positronium)

1. asociație a unui electron cu un pozitron, care gravitează în jurul centrului de masă comun.

satelit

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. satellite)

1. s. m. (ant.) mercenar care își însoțea stăpânul.
2. (fig.) cel care urmează și execută orbește ordinele cuiva; acolit.
3. corp ceresc obscur care gravitează în jurul unei planete, însoțind-o în mișcarea ei de revoluție.
4. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj științific, lansat de savanți în spațiul interplanetar cu ajutorul unei rachete și care se rotește în jurul Pământului.
5. (mec.) roată dințată a unui mecanism planetar care se rotește liber în jurul unui ax.
6. mică masă cromatică atașată unui cromozom printr-un filament subțire.
7. localitate de importanță secundară în apropierea unui oraș, dependentă de acesta.
8. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic.

solar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. solaire, lat. solaris)

1. referitor la Soare, care utilizează energia Soarelui.
2. sistem ~ = ansamblul planetelor și al sateliților lor care gravitează în jurul Soarelui.
3. (fig.) surâzător, luminos, deschis; optimist.