Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. graveur)
1. specialist în gravură; persoană care practică gravura și execută, prin scobire sau în relief, un desen care va fi reprodus prin impresiune.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. photograveur)
1. specialist în fotogravură; cel care practică arta fotogravurii.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. héliograveur)
1. lucrător specialist în heliogravură.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. pyrograveur)
1. specialist în pirogravură, procedeu de decorare care constă în gravarea unui desen cu ajutorul unui vârf de metal încins la roșu.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. acquafortista)
1. gravor în acvaforte.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aquatintiste)
1. persoană care realizează gravuri în acvatintă; gravor în acvatintă.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. lapicide)
1. muncitor care gravează inscripții pe piatră sau care o decorează.
2. gravor de inscripții pe piatră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. pinxit, a pictat)
1. formulă săpată pe o placă de gravură alături de numele pictorului după care gravorul şi-a făcut lucrarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. trépan)
1. instrument de forma unui sfredel pentru trepanaţie.
3. instrument de gravor în formă de sfredel fin.
4. unealtă, în formă de arbore cotit, folosită de sculptori pentru a face găuri în piatră sau marmură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. vignettiste)
1. desenator, gravor de viniete.