Dictionar

gravură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gravure)

1. arta de a grava; gravare.
2. gen al graficii în care imaginea este obținută prin reproducerea ei după o placă pe care a fost gravat desenul.
3. placă pe care este gravată o imagine pentru reproducere.
4. imagine obținută prin gravare; stampă.
 

altogravură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. altogravura)

1. reproducere după originale de artă cu clișee metalice pantografice, gravate de mână sau în acvaforte.
 

autogravură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Autogravüre)

1. (poligrafie) procedeu tipografic în care motivul imaginii sau textului din forma de imprimat este conceput ca un model cadrilat (grilă); imprimare produsă prin această metodă; velografie.
 

cromofotogravură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. chromophotogravure)

1. fotogravură policromă.
 

electrogravură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrogravure)

1. gravură obținută pe cale electrolitică.
 

fotogravură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. photogravure)

1. procedeu de reproducere a imaginilor folosit la confecționarea clișeelor, cu ajutorul căruia se obțin planșele gravate; gravura obținută.
2. procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; heliogravură.
3. (prin ext.) gravură foto, indiferent de procedeu.
 

heliogravură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héliogravure)

1. procedeu de execuție a clișeelor de cupru pentru imprimare heliografică.
2. gravura obținută.
3. procedeu fotomecanic de gravare a formelor de tipar adânc; fotogravură.
 

acvaforte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquaforte)

1. procedeu de reproducere a unui desen după un clișeu gravat cu acid azotic pe o placă de cupru.
2. gravura obținută.
 

acvatintă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș.
2. gravura obținută.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică.
 

aplat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aplat)

1. tentă de o singură culoare (în pictură, gravură etc.).
 

camaieu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camaïeu)

1. pictură în tonurile aceleiași culori; grisai.
2. gravură (pe lemn) în tonurile cele mai apropiate ale aceleiași culori.
 

cerografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérographie)

1. procedeu de pregătire a unei forme de tipar înalt prin gravarea manuală a imaginii într-un strat de ceară pe o placă de metal.
2. gravură în encaustică.
 

clarobscur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. clairobscur)

1. procedeu grafic și pictural de distribuire a luminii și a umbrelor, pentru a obține treceri gradate și efecte de contrast puternic.
2. pictură sau gravură monocromă realizată prin acest procedeu.