Rezultate principale (Graţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. gratia, it. grazia, /II/ fr. grâce à)
1. drăgălășenie, gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări).
2. (pl.) atitudini, cuvinte drăgălașe.
4. a intra în ~ ile cuiva = a obține bunăvoința cuiva.
5. har, ajutor supranatural pe care divinitatea îl acordă oamenilor pentru a se mântui.
6. stare de ~ = creație poetică; poezie; ipostază, inspirație poetică.
7. lovitură de ~ = lovitură care aduce sfârșitul, moartea.
8. (mit.) fiecare dintre cele trei zeități care personificau grația și frumusețea feminină.
9. prep. cu ajutorul, datorită.
Rezultate secundare (Graţie):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conflagration, lat. conflagratio)
1. conflict de mari proporţii, război extins între mai multe state.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déflagration, lat. deflagratio)
1. ardere explozivă în care reacţia de descompunere se propagă cu viteze mici.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. désintégration)
1. acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei; dezintegrare.
2. desfacere în părțile constitutive; desprindere dintr-un ansamblu; distrugere, disoluție venită din interior.
3. (fizică) reacție nucleară spontană sau indusă, care are ca rezultat transformarea unui nucleu atomic în alte nuclee sau particule, cu eliberare de energie sub formă de radiații.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. disgrazia, după fr. disgrâce)
1. pierdere a favorii, a bunăvoinţei unei persoane influente, a unui superior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. émigration, lat. emigratio)
2. situaţie, stare a celui emigrat.
3. timpul cât cineva emigrează.
4. totalitatea persoanelor emigrate într-o anumită perioadă din aceeaşi ţară.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. immigration)
1. imigrare; situaţie a celui imigrat.
2. totalitatea imigrărilor dintr-o anumită perioadă.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. amnistier)
1. a acorda o amnistie, o grațiere; (prin ext.) a scuza ceva sau pe cineva; a pardona.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaphorèse)
1. migraţie a soluţiilor coloidale spre anod sub acţiunea curentului electric.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. angélisme)
1. atitudine spirituală sau intelectuală care constă în preocuparea excesivă de a se conforma unui tip ideal, ignorând sau refuzând realitățile umane sau lucrurile materiale, de dragul purității; puritate, frumusețe, grație.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antinomisme, germ. Antinomismus)
1. tendinţă de negare a legilor sau legalităţii.
2. (teol.) doctrină care propovăduieşte, în numele supremaţiei graţiei, indiferenţa faţă de legi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. harmonieux, it. armonioso)
2. (muzică) care are armonie, care produce sunete plăcute, melodioase.
3. (arte plastice) care are, care produce armonie grație culorilor, proporțiilor etc.
4. (fig.) care formează un întreg echilibrat, omogen.
5. (antonim) inarmonios, nearmonios.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. augustinisme)
1. doctrina augustinilor, care exaltă puterea graţiei divine, concilierea platonismului cu doctrina creştină şi subordonarea filozofiei faţă de credinţă.