charite
Parte de vorbire: s.f. pl.
Etimologie: (fr. charites)
Etimologie: (fr. charites)
1. (mitologie) (la greci) zeițe personificând viața în toată plinătatea ei și mai precis seducția, frumusețea, natura, creativitatea umană și fertilitatea (care astăzi este văzută ca o triadă cuprinzând pe Aglaia, Eufrosina și Talia); cele trei grații; harite.