Dictionar

Rezultate principale (Grea;):

Grea

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. gréer)

1. (marină) a echipa o navă cu tot ce are nevoie pentru navigație; a dota o navă cu greementul necesar.

2. (anton.) a degrea.


Rezultate secundare (Grea;):

Agrea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. agréer)

1. a primi favorabil; a simpatiza.

2. a accepta un reprezentant diplomatic.


Apă-grea

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (apă + grea)

1. (chim.) compus în care hidrogenul apei a fost înlocuit cu deuteriu; oxid de deuteriu (D2O).


Degrea

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. dégréer)

1. (mar.) a demonta greementul.


Dezagrea

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. désagreer)

1. a nu fi de acord cu ceva sau cu cineva.

2. a nega o opinie a cuiva, o situație.

3. a displace ceva sau pe cineva.


Greare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. grea)

1. (marină) acțiunea de a grea; echipare a unei nave cu greementul necesar; capelare.


Greașnic

Parte de vorbire: s.m. (învechit)
Origine: (slav. грѣжникъ)

1. persoană care a încălcat normele (religioase sau) morale, care a comis multe păcate; păcătos.


Ablativ

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)

1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.

2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.


Acerb, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.

2. (antonime) agreabil, șarmant.


Acherontic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achérontique)

1. (mitologia greacă) în legătură cu Acheron, râul subpământean din infern.

2. subpământean.

3. (var.) aherontic.


Acort, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accort)

1. plin de civilitate, politicos; simpatic, amabil.

2. (antonime) dezagreabil, inabordabil.


Agasant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agaçant)

1. care agasează, care enervează.

2. care provoacă o senzație neplăcută sau o stare de iritare.

3. (antonime) agreabil, calmant.


Alexandrin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)

1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.

2. şcoala = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.

3. de o subtilitate excesivă.

4. artă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.