Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achérontique)
1. (mitologia greacă) în legătură cu Acheron, râul subpământean din infern.
3. (var.) aherontic.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. amphictyon)
1. (Antichitatea greacă) membru al unei amficționii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dionysien)
1. referitor la Dionysos (zeul vinului și al viței de vie, în mitologia greacă); sălbatic, irațional și indisciplinat; dionisiac.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. chaos)
1. (în mitologia greacă) stare primitivă de neorganizare în care, după presupunerea celor vechi, s-ar fi aflat materia înainte de apariția universului cunoscut de om; (în unele concepții teogonice) prăpastie fără fund în care s-ar fi găsit într-un amestec confuz și dezordonat elementele și materia înainte de organizarea lumii; abis.
2. (teologie) confuzia generală a elementelor înainte de separarea și aranjarea lor pentru a forma lumea; starea vagă și vidă a pământului înainte de intervenția creatoare a lui Dumnezeu.
3. stare generală de mare confuzie, dezordine mare, învălmășeală, neorganizare.
4. (fig.) ceea ce este sau pare a fi neorganizat, dezordonat, confuz, uneori incoerent sau obscur.
5. (fig.) (în special) dezordine socială, politică sau economică; stare de frământare și anarhie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mélodrame)
1. (în tragedia antică greacă) dialog cântat între corifeu și un personaj.
2. dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă.
3. operă dramatică scrisă într-un stil emfatic, cu acțiune complicată, neverosimilă, în care comicul alternează cu dramaticul.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. taurocéphale)
1. (ant.) monstru mitic cu cap de taur.
2. (în mitologia greacă) ființă imaginară cu cap de taur.