Rezultate secundare (Greacă,):
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. grec, grecque, lat. graecus)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Grecia.
2. adj. care aparține Greciei sau populației ei.
3. arta ~ = arta dezvoltată în Grecia continentală și insulară, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilării unor elemente din arta Orientului și a Egiptului.
4. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Grecia.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. néo-grec)
1. limba greacă vorbită în epoca modernă, inclusiv forma oficială standardizată a limbii denumită uneori greacă modernă standard; limba greacă modernă mai este numită și romaică, dar această apelație, în vigoare până în secolul al XIX-lea, tinde să dispară.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. achérontique)
1. (mitologia greacă) în legătură cu Acheron, râul subpământean din infern.
3. (var.) aherontic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1. referitor la civilizaţia elenistică din Alexandria; din epoca elenistică.
2. şcoala ~ă = numele mai multor şcoli filozofice de orientare mistică şi eclectică din perioada elenismului târziu.
3. de o subtilitate excesivă.
4. artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (şi s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. amphictyon)
1. (Antichitatea greacă) membru al unei amficționii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. camerata)
1. grup de intelectuali melomani.
2. (muzică) mică orchestră de cameră sau cor, cu până la 40 - 60 de muzicieni.
3. (istorie) ~ florentină = societate florentină de intelectuali, poeți și muzicieni, formată în deceniile premergătoare anului 1600, cu scopul de a reînvia muzica greacă antică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. centum)
1. limbă ~ = limbă indo-europeană care a păstrat în evoluţia ei sunetele g şi k nealterate înaintea vocalelor e şi i (greaca, latina, celtica, germanica).