Dictionar

Rezultate secundare (Grec):

Grec, greacă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. grec, grecque, lat. graecus)

1. adj., s.m.f. (locuitor) din Grecia.

2. adj. care aparține Greciei sau populației ei.

3. arta ~ = arta dezvoltată în Grecia continentală și insulară, pe coastele Asiei Mici, pe baza artei egeene și a asimilării unor elemente din arta Orientului și a Egiptului.

4. (s. f.) limbă indo-europeană vorbită în Grecia.


Grecanic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (cf. it. grecanico, lat. graecanicus)

1. de tradiție și de uz grecesc.

2. care se raportează la Grecia, după origine sau prin imitație.

3. (rar) grec impur.


Grecesc

Parte de vorbire: adj.
Origine: ( grec + -esc)

1. care aparține Greciei sau grecilor, privitor la Grecia sau la greci; grec.

2. după moda sau în felul grecilor, ca la greci.


Grecește

Parte de vorbire: adv.
Origine: (grec + -ește)

1. ca grecii, în felul grecilor; în limba greacă.

2. (înv.; expr.) a sta ~ în inima cuiva = a ști tot ce vrea sau gândește cineva.

3. (pop.; expr.) a sta ~ = a sta cu picioarele încrucișate.

4. (pop.; expr.) a vorbi ~ = a fi beat.

5. (var.) (înv.) greciaște.


Grecism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grécisme)

1. cuvânt, expresie împrumutată din limba greacă, încă neadaptate.

2. influenţa limbii şi culturii greceşti asupra altei limbi şi culturi.


Grecitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grécité)

1. caracterul a ceea ce este grecesc.

2. lumea grecească.


Acatalepsie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme.

2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.


Acropolă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropole, gr. akropolis)

1. cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti, pe o înălţime şi adăpostind palate, temple.


Aditon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. adyton)

1. (ant.) încăpere secretă a unui templu grecesc.


Adonic

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adonique)

1. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil şi un spondeu (sau troheu).


Aed

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreţ care îşi recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.

2. (prin ext.) scriitor talentat.


Agonale

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. agonalia)

1. întreceri atletice la vechii greci.

2. serbări romane în cinstea zeului Ianus.