Dictionar

antistrofă

Parte de vorbire:   s.f.  
Etimologie: (fr. antistrophe, lat. antistropha)

1. răspuns al corului în tragedia antică grecească.
2. a doua stanță într-o poezie lirică grecească, între strofă și epodă.
3. repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază etc.; epiforă.
 

conductivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. conductivité)

1. (fizică) mărime fizică a unui material reprezentând conductanța electrică, care nu are legătură cu dimensiunea sau forma, simbolizată de obicei prin litera grecească σ (sigma) și care se măsoară în siemenși pe metru (S/m); mărime inversă a rezistivității corpurilor.
 

drahmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. drahmi, fr. drachme)

1. (ant.) monedă grecească de argint.
2. unitatea monetară a Greciei.
3. veche unitate de măsură pentru greutăți, de 4,38 g.
 

epibat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épibate, gr. epibates)

1. soldat din marina grecească.
 

epitagmă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. epitagma)

1. (ant.) corp de infanteriști în falanga grecească.
 

grecitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grécité)

1. caracterul a ceea ce este grecesc.
2. lumea grecească.