Dictionar

Grecia

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. Graecia „țara grecilor”)

1. (istorie) țară locuită de greci (Grecia actuală, Bulgaria, Asia Mică, Cipru, Magna Grecia et cetera).
2. (geografie) țară europeană situată la capătul sudic al Peninsulei Balcanice și având capitala la Atena, mărginită la nord de Albania și Macedonia de Nord, la nord-est de Bulgaria și Turcia, la est de Marea Egee, la sud de Marea Mediterană și la vest de Marea Ionică.
 

grecism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grécisme)

1. cuvânt, expresie împrumutată din limba greacă, încă neadaptate.
2. influența limbii și culturii grecești asupra altei limbi și culturi.
 

grecitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grécité)

1. caracterul a ceea ce este grecesc.
2. lumea grecească.
 

greciza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. gréciser)

1. a face să-și însușească, a-și însuși limba, obiceiurile grecilor; a (se) asimila grecilor.
 

grecizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (greciza, cf. fr. graecisation)

1. acțiunea de a (se) greciza și rezultatul ei; elenizare.
2. asimilarea cu limba și cultura greacă.
3. redarea greacă a numelor străine în cultura europeană (lucru deosebit de popular în epoca umanismului).
 

grecizat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (greciza)

1. (despre oameni) care a trecut la naționalitatea greacă; (înv.) grecit.
 

acatalepsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
 

aed

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
 

agonale

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. agonalia)

1. întreceri atletice la vechii greci.
2. serbări romane în cinstea zeului Ianus.
 

agonistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agonistique)

1. adj. referitor la lupte; atletic.
2. (fil.) referitor la lupta de idei.
3. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice.
 

agonotesie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. agonothesia)

1. conducere a întrecerilor atletice la vechii greci.
 

agonotet

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (gr. agonothetes)

1. personaj care prezida întrecerile atletice la greci.