Rezultate secundare (Greci;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. Graecia „țara grecilor”)
1. (istorie) țară locuită de greci (Grecia actuală, Bulgaria, Asia Mică, Cipru, Magna Grecia et cetera).
2. (geografie) țară europeană situată la capătul sudic al Peninsulei Balcanice și având capitala la Atena, mărginită la nord de Albania și Macedonia de Nord, la nord-est de Bulgaria și Turcia, la est de Marea Egee, la sud de Marea Mediterană și la vest de Marea Ionică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grécisme)
1. cuvânt, expresie împrumutată din limba greacă, încă neadaptate.
2. influenţa limbii şi culturii greceşti asupra altei limbi şi culturi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grécité)
1. caracterul a ceea ce este grecesc.
2. lumea grecească.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gréciser)
1. a face să-şi însuşească, a-şi însuşi limba, obiceiurile grecilor; a (se) asimila grecilor.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (greciza, cf. fr. graecisation)
1. acțiunea de a (se) greciza și rezultatul ei; elenizare.
2. asimilarea cu limba și cultura greacă.
3. redarea greacă a numelor străine în cultura europeană (lucru deosebit de popular în epoca umanismului).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (greciza)
1. (despre oameni) care a trecut la naționalitatea greacă; (înv.) grecit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)
1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.
2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.
3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. aède, gr. aoidos)
1. (în Grecia antică) poet-cântăreţ care îşi recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. agonalia)
1. întreceri atletice la vechii greci.
2. serbări romane în cinstea zeului Ianus.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agonistique)
1. adj. referitor la lupte; atletic.
2. (fil.) referitor la lupta de idei.
3. s. f. parte a gimnasticii la vechii greci care cuprindea luptele atletice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. agonothesia)
1. conducere a întrecerilor atletice la vechii greci.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (gr. agonothetes)
1. personaj care prezida întrecerile atletice la greci.