Rezultate secundare (Grecilor;):
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. helléniste)
1. specialist în studiul limbii şi culturii elenistice; (prin ext.) specialist în studiul limbii şi culturii elene.
2. persoană versată în cunoașterea limbii, literaturii și culturii grecești.
3. (sens biblic) evreu care a adoptat cultura sau cultul grecilor; grec convertit la iudaism.
4. (var.) elinist, (înv.) elimist, (înv.) helenist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épistrophe)
1. fel de întoarcere folosit în tactica militară a grecilor.
2. repetiţie a unui cuvânt la sfârşitul unei fraze; epiforă (2).
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. philohellène)
1. I. care susține cauza grecilor.
2. care are simpatie pentru greci și cultura lor; filoelenic.
3. II. prieten, admirator al grecilor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. gréciser)
1. a face să-şi însuşească, a-şi însuşi limba, obiceiurile grecilor; a (se) asimila grecilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. grécomane)
1. admirator fanatic al grecilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grécomanie)
1. mania de a imita obiceiurile şi limba grecilor.