Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. gréco-latin)
1. referitor deopotrivă la greci şi latini.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adonique)
1. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil şi un spondeu (sau troheu).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcaïque, lat. alcaicus)
1. vers ~ = vers endecasilabic greco-latin, cu un ritm armonios; strofă ~ă = strofă cu primele două versuri alcaice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brachycatalectique)
1. (vers greco-latin) fără ultimul picior sau ultimele două silabe.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. classique, lat. classicus)
1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia.
2. conform normelor artei antice greco-latine.
3. referitor la clasicism (1).
4. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecţiune.
5. (despre scriitori, artişti etc.; şi s. m.) care aparţine clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-ştiinţific al unui popor sau al lumii; model.
6. care are loc în mod obişnuit în anumite circumstanţe; obişnuit; tipic, caracteristic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)
1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.
2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.
3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cholïmbe)
1. trimetru iambic greco-latin, în care ultimul picior e un spondeu.