Dictionar

Rezultate secundare (Greco-latine):

Clasic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. classique, lat. classicus)

1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia.

2. conform normelor artei antice greco-latine.

3. referitor la clasicism (1).

4. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecţiune.

5. (despre scriitori, artişti etc.; şi s. m.) care aparţine clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-ştiinţific al unui popor sau al lumii; model.

6. care are loc în mod obişnuit în anumite circumstanţe; obişnuit; tipic, caracteristic.


Clasicism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classicisme)

1. atitudine estetică fundamentală, ca-racterizată prin tendinţa de a observa fenomenele în lumina universalului şi de a închega într-un sistem stabil, armonios şi proporţional, elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin şi echilibrat al perfecţiunii formelor, care caracterizează cultura antichităţii greco-latine şi alte momente ale diverselor culturi dominate.

2. curent în arta şi literatura europeană din sec. XVII-XVIII caracterizat prin imitarea modelelor antichităţii greco-latine, prin supremaţia principiilor morale, prin triumful raţiunii asupra sentimentelor şi fanteziei, prin cultul pentru adevăr şi natural, prin respectarea strictă a anumitor reguli, prin ordine, echilibru şi claritate.

3. perioadă în istoria culturii universale şi naţionale ale cărei creaţii reprezintă maximum de realizare artistică şi modele demne de urmat.


Umanist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. humaniste)

1. I. care aparține umanismului, privitor la umanism.

2. care este de domeniul culturii clasice, care se consacră studiului operelor clasice greco-latine; umanistic.

3. II. adept, partizan al umanismului.

4. elev de liceu care urmează secția umanistică.