Rezultate secundare (Grele):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. abbevillien)
1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ammoniacate)
1. sare complexă cu amoniac a metalelor grele; amoniat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. artileriia, fr. artillerie)
1. armă din compunerea forţelor armate cu guri de foc şi instalaţii care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanţă mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto2 + trailer)
1. vehicul pentru transportul pieselor grele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aviation)
1. zbor cu ajutorul avioanelor.
2. disciplină care studiază tehnica şi zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul.
3. personalul şi mijloacele de zbor ale unei ţări, ale unei societăţi comerciale etc.
4. forţă aeriană înglobând personalul şi avioanele militare ale unei armate.
5. ~ sanitară = formaţie sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. balistique)
1. adj. referitor la balistică.
2. curbă ~ă = traiectoria unui proiectil; pendul ~ = pendul pentru determinarea vitezei proiectilelor.
3. (despre seminţe, fructe) diseminat prin expulzare.
4. s. f. ştiinţă care studiază mişcarea corpurilor grele în câmpuri gravitaţionale.