Dictionar

 
 

abscons, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abscons, lat. absconsus)

1. care este greu de înțeles; obscur; abstrus.
2. (antonime) clar, comprehensibil.
 

absconzitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abscons + -itate)

1. caracterul a ceea ce este abscons, greu de înțeles.
 
 

abstrus, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abstrus, lat. abstrusus „disimulat, ascuns”)

1. care este greu de înțeles, de pătruns; abscons.
2. (var.) (înv.) abstruz.
3. (antonime) clar, evident.