Parte de vorbire: s.f. inv.
Origine: (lat. addenda)
1. anexă la o lucrare, cuprinzând note, texte, diagrame etc.
2. ~ et corrigenda = addendă prin care se şi corectează greşelile dintr-o lucrare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (corect)
1. tr., refl. a(-şi) îndrepta greşelile, defectele etc.; a (se) corija.
2. tr. a regulariza curgerea unui curs de apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Korrektur, lat. corectura)
1. corectare a greşelilor de culegere în cursul tipăririi unui text.
2. foaie de probă, tipărită provizoriu, pe care se înseamnă greşelile de tipar ce trebuie corectate în tipografie.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (lat. corrigenda)
1. listă, plasată în general la sfârșitul cărții, în care sunt semnalate și îndreptate greșelile de tipar sau de fond; erată, erratum.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. critiquer)
1. a dezvălui greşelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele şi indicând mijloacele de îndreptare.
2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greşelile cuiva.
3. (peior.) a vorbi de rău, a bârfi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. incorrigible)
1. care nu se (mai) poate îndrepta, corija; care persistă în greșelile, erorile sale.
3. (antonime) curabil, corigibil.