Dictionar

Rezultate secundare (Grindă):

Arbaletrier

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbalétrier)

1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.

2. s. n. grindă care serveşte la susţinerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiş.


Cantilever

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cantilever)

1. adj., s. n. (sistem de suspensie) care nu are o susţinere directă.

2. s. n. tip de pod metalic ale cărui grinzi principale nu au o susţinere directă, suspendând o grindă cu o deschidere redusă.


Capelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cappella, /2/germ. Kapelle)

1. biserică mică, paraclis.

2. altar lateral al unei biserici.

3. încăpere într-o clădire, cu un altar, unde se poate oficia slujba religioasă.

4. formaţie vocală sau instrumentală a unei capele (1) sau curţi princiare.

5. grup de corişti.

6. orchestră de proporţii reduse; fanfară (militară).

7. grinda superiară a unui cadru de lemn care susţine tavanul unei lucrări miniere.


Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.


Contrachilă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. contracchiglia)

1. (mar.) grindă longitudinală alipită de chilă, pe care o dublează la partea superioară.


Contravântuire

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. contreventement)

1. element de construcţie, grindă cu zăbrele, având rolul de a mări rezistenţa construcţiei la presiunea vântului, la trepidaţii etc.