Dictionar

grisai

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grisaille)

1. pictură monocromă în camaieu gri, care imită efectele sculpturii.
 

grisină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. grissino)

1. produs alimentar din făină cu diverse adaosuri, în formă de bastonaș.
 

petit-gris

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. petit-gris)

1. blană a unei varietăți de veveriță din Siberia.
 

uscarea ramurilor de agriș

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Dothiora ribesia
2. FR maladie des pustules noires du grosseillier épineux
3. EN black pustule of gooseberry
4. DE Schwarzpustelkrankheit des Stachelbeerenstrauchs
5. RU „чёрные пустулы” кыжовника; чёрнaя узловaтость крыжовникa
6. HU egres (köszméte) ágelhalása
 

bacă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. bacca)

1. fruct cărnos, cu pieliță subțire și cu miezul zemos (reprezentanți: agrișa, coacăza).
2. boabă.
 

camaieu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. camaïeu)

1. pictură în tonurile aceleiași culori; grisai.
2. gravură (pe lemn) în tonurile cele mai apropiate ale aceleiași culori.
 

convertizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. convertisseur)

1. dispozitiv mecanic pentru transformarea unei mișcări sau a unei forțe.
2. cuptor pentru operația de convertizare (1).
3. mașină destinată a transforma un curent electric.
4. mașină pentru transformarea grișului în făină.
5. (inform.) aparat pentru transformarea informațiilor de pe un suport pe altul.
 

crochete

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. croquettes)

1. preparat culinar din griș sau din zarzavaturi etc., modelat în formă de bastonașe ori turtițe și prăjit în grăsime.
 

dunst

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Dunst)

1. griș fin produs intermediar la măcinarea grâului în morile industriale.
 

integral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intégral, lat. integralis)

1. adj. (și adv.) întreg, complet.
2. făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grișul și făina albă.
3. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor.
4. s. f. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei ecuații diferențiale.
5. simbol matematic care indică operația de integrare.