Rezultate principale (Groază,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sl. groza)
1. emoție puternică și violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc.
2. (concr.) persoană sau lucru care îngrozește.
3. o ~ (de...) = o mulțime, o cantitate mare (de...).
Rezultate secundare (Groază,):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fabliau)
1. povestire populară din evul mediu, graţioasă, fantastică, de groază sau sentimentală; istorioară cu haz, în versuri, recitată de jongleri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. horror)
1. gen artistic (film, roman) care stârneşte groază.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. macabre)
1. referitor la moarte sau la morți; funebru, funerar.
2. (prin ext.) care inspiră groază; lugubru.
3. dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monstruosité)
1. caracterul a ceea ce este monstruos; care produce groază, repulsie.
2. (fig.) grozăvie, neomenie, cruzime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. horreur, lat. horror)
2. faptă, vorbă care inspiră repulsie; grozăvie.