Dictionar

Rezultate principale (Groază,):

Groază

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sl. groza)

1. emoție puternică și violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc.

2. (concr.) persoană sau lucru care îngrozește.

3. o ~ (de...) = o mulțime, o cantitate mare (de...).


Rezultate secundare (Groază,):

Abominaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.

2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.

3. (rar) cultul idolilor, păgânism.


Fabliau

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fabliau)

1. povestire populară din evul mediu, graţioasă, fantastică, de groază sau sentimentală; istorioară cu haz, în versuri, recitată de jongleri.


Horror

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. horror)

1. gen artistic (film, roman) care stârneşte groază.


Macabru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. macabre)

1. referitor la moarte sau la morți; funebru, funerar.

2. (prin ext.) care inspiră groază; lugubru.

3. dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morţi.


Monstruozitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monstruosité)

1. caracterul a ceea ce este monstruos; care produce groază, repulsie.

2. (fig.) grozăvie, neomenie, cruzime.


Oroare

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. horreur, lat. horror)

1. dezgust, repulsie, groază.

2. faptă, vorbă care inspiră repulsie; grozăvie.