Rezultate principale (Groaza.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sl. groza)
1. emoție puternică și violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc.
2. (concr.) persoană sau lucru care îngrozește.
3. o ~ (de...) = o mulțime, o cantitate mare (de...).
Rezultate secundare (Groaza.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)
1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. atroce, lat. atrox)
1. de o cruzime care stârnește groază sau dezaprobare; sângeros, cumplit, fioros.
2. foarte greu de suportat din cauza violenței sale; abominabil.
3. care este foarte greu de suportat; insuportabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fabliau)
1. povestire populară din evul mediu, graţioasă, fantastică, de groază sau sentimentală; istorioară cu haz, în versuri, recitată de jongleri.
Parte de vorbire: s.n. (și nume propriu)
Origine: (fr. Grand-Guignol)
1. teatru situat în arondismentul 9 al Parisului, de la deschidere până la închidere (1897-1962), specializat în spectacole de groază; (prin ext.) numele său este adesea folosit ca termen general pentru divertismentul grafic, amoral, sau de groază.
2. teatru macabru; teatru de marionete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. horror)
1. gen artistic (film, roman) care stârneşte groază.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. macabre)
1. referitor la moarte sau la morți; funebru, funerar.
2. (prin ext.) care inspiră groază; lugubru.
3. dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morţi.