Dictionar

Rezultate principale (Groaza.):

Groază

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sl. groza)

1. emoție puternică și violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc.

2. (concr.) persoană sau lucru care îngrozește.

3. o ~ (de...) = o mulțime, o cantitate mare (de...).


Rezultate secundare (Groaza.):

Abominaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.

2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.

3. (rar) cultul idolilor, păgânism.


Atroce

Parte de vorbire: adj. invar.
Origine: (fr., it. atroce, lat. atrox)

1. de o cruzime care stârnește groază sau dezaprobare; sângeros, cumplit, fioros.

2. foarte greu de suportat din cauza violenței sale; abominabil.

3. care este foarte greu de suportat; insuportabil.


Fabliau

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fabliau)

1. povestire populară din evul mediu, graţioasă, fantastică, de groază sau sentimentală; istorioară cu haz, în versuri, recitată de jongleri.


Grand-guignol

Parte de vorbire: s.n. (și nume propriu)
Origine: (fr. Grand-Guignol)

1. teatru situat în arondismentul 9 al Parisului, de la deschidere până la închidere (1897-1962), specializat în spectacole de groază; (prin ext.) numele său este adesea folosit ca termen general pentru divertismentul grafic, amoral, sau de groază.

2. teatru macabru; teatru de marionete.


Horror

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. horror)

1. gen artistic (film, roman) care stârneşte groază.


Macabru, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. macabre)

1. referitor la moarte sau la morți; funebru, funerar.

2. (prin ext.) care inspiră groază; lugubru.

3. dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morţi.