Dictionar

groază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (sl. groza)

1. emoție puternică și violentă provocată de un lucru înfiorător, de un pericol mare, de o nenorocire etc.
2. (concr.) persoană sau lucru care îngrozește.
3. o ~ (de...) = o mulțime, o cantitate mare (de...).
 

abominațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.
2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârșăvie, nelegiuire, ticăloșie.
3. (rar) cultul idolilor, păgânism.
 

atroce

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (fr., it. atroce, lat. atrox)

1. de o cruzime care stârnește groază sau dezaprobare; sângeros, cumplit, fioros.
2. foarte greu de suportat din cauza violenței sale; abominabil.
3. care este foarte greu de suportat; insuportabil.
 

fabliau

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fabliau)

1. povestire populară din evul mediu, grațioasă, fantastică, de groază sau sentimentală; istorioară cu haz, în versuri, recitată de jongleri.
 

grand-guignol

Parte de vorbire:  s.n. (și nume propriu)  
Etimologie: (fr. Grand-Guignol)

1. teatru situat în arondismentul 9 al Parisului, de la deschidere până la închidere (1897-1962), specializat în spectacole de groază; (prin ext.) numele său este adesea folosit ca termen general pentru divertismentul grafic, amoral, sau de groază.
2. teatru macabru; teatru de marionete.
 

horror

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. horror)

1. gen artistic (film, roman) care stârnește groază.
 

macabru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. macabre)

1. referitor la moarte sau la morți; funebru, funerar.
2. (prin ext.) care inspiră groază; lugubru.
3. dans ~ = temă alegorică în arta medievală reprezentând moartea printr-o horă, în care dansează morți.