gros-plan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gros plan)

1. (cinem.) cadru reprezentând un detaliu.

grosier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. grossier)

1. lipsit de educaţie, de cultură, de maniere; grosolan; ordinar.
2. (fig.) trivial.
3. (despre nutreţuri fibroase; şi s. n. pl) cu conţinut mare de celuloză (paie, pleavă de cereale etc.).

grosime

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT crassitudo; crassities
2. FR épaisseur
3. EN thickness
4. DE Dicke
5. RU толщинa
6. HU vastagság

grosisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grossissement)

1. raportul unghiurilor sub care se vede acelaşi obiect cu un instrument optic şi cu ochiul liber.

grosolan, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. grossolano)

1. nepoliticos, necioplit.
2. insuficient prelucrat, brut.

grosso modo

Parte de vorbire:  loc. adv.  
Etimologie: (lat. grosso modo)

1. sumar, în linii mari, în general.

abbevilian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abbevillien)

1. (din) subetajul mijlociu al paleoliticului inferior; chelean.
2. I. legat de localitatea franceză Abbeville.
3. (preist.) califică un tip de cultură aparținând paleoliticului inferior, descoperită în depozitele cuaternare de la Abbeville; care este specific abbevilianului; care se referă la această perioadă.
4. (geol.) care se referă la perioada preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.
5. II. (geol.) perioadă preistorică a paleoliticului inferior, caracterizată prin utilizarea fragmentelor grele de silex tăiate grosier pe ambele părți.

abumarkub

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Abu Markub)

1. pasăre înaltă, asemănătoare cu struţul, cu gâtul scurt şi gros, cu capul mare şi cioc enorm, din preajma Nilului.

acantoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthose, cf. gr. akantha „spin”)

1. (med.) boală de piele prin îngroşarea epidermei.
2. (dermat.) îngroșare patologică a stratului malpighian.

achiu

Parte de vorbire:  I. s.n. (înv.), II. s.m. (înv.)  
Etimologie: (I. fr. acquit; II. cf. lat. apium)

1. I. bilă de încercare la jocul de biliard, desemnând persoana care începe partida.
2. (reg.) baston special de lemn, cu care jucătorii lovesc bilele de biliard; tac.
3. II. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu frunze mari, penate, cu flori albe, cu un rizom gros, globulos și cărnos, cultivată ca plantă culinară; țelină (Apium graveolens).

acroscleroză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrosclérose)

1. (med.) afecțiune progresivă a pielii localizată la nivelul degetelor, caracterizată prin îngroșarea pielii, a țesuturilor subcutanate și uneori a țesuturilor profunde, care se întăresc, se atrofiază și apoi se ulcerează; sclerodactilie progresivă.

aerocolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérocolie)

1. acumulare de gaze în intestinul gros.