grupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. grouper)

1. a (se) aduna, a (se) reuni în grup.

grupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. groupe)

1. mic colectiv de oameni subordonați unor forme organizatorice mai largi.
2. (mil.) cea mai mică subunitate de instrucție și luptă.
3. unitate administrativă dintr-o întreprindere sau instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii.
4. subdiviziune în științele naturii, din elemente care prezintă caractere comune.
5. (chim.) fiecare dintre cele nouă subîmpărțiri ale sistemului periodic, cuprinzând elemente cu proprietăți asemănătoare.
6. ~ sangvină = fiecare dintre cele patru categorii în care se poate clasifica sângele, după însușirile antigenice condiționate genetic.
7. subdiviziune în cadrul sistemului morfologic cuprinzând elemente cu trăsături comune.
8. totalitatea depozitelor sedimentare formate în timpul unei ere geologice.

biogrupă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biogroupe)

1. număr de plante și animale naturalizate și situate într-un cadru ce redă sau se aseamănă cu mediul lor natural.

degrupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. dégrouper)

1. a dispersa, a repartiza diferit persoane sau lucruri grupate.

grupaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. groupage)

1. așezare sistematică pe categorii; ansamblu, grup (de știri).

grupare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (grupa)

1. acțiunea de a (se) grupa.
2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune.
3. (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă.
4. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică.

grupat; gregar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT gregarius; congregatim; in turmis
2. FR grégaire; groupé; en troupes; en touffes
3. EN gregarious; in groups; in heaps
4. DE gesellig; in Gruppen; in Herden
5. RU собрaнный в rруппы; рaстущий с rруппaми; скученный
6. HU csoportos

regrupa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. regrouper)

1. a (se) grupa din nou.

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.

actinide

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. actinides, germ. Aktiniden)

1. grupă de elemente radioactive cu proprietăți analoage actiniului.

adular

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adulaire, germ. Adular)

1. (geol.) varietate de ortoză transparentă, cu reflexe argintii, făcând parte din grupa silicaților, subgrupa tectosilicaților și familia feldspaților.

agregare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. faptul de a se agrega; agregație.
2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.
3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistență a materiei.

aldoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aldose)

1. (chimie) monozaharidă având în moleculă gruparea carbonil caracteristică aldehidelor; oză cu funcție de aldehidă.

algocenoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algocénose)

1. grupare naturală din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge.