Grupare

Parte de vorbire: s.
Origine: (grupa)

1. acțiunea de a (se) grupa.

2. grup de persoane unite prin idei, concepții, interese comune.

3. (mil.) întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite, sub o comandă unică, în vederea unei misiuni de luptă.

4. ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică.

---

Agregare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrégation, lat. aggregatio)

1. faptul de a se agrega; agregaţie.

2. alipire, unire într-un tot; grupare, asociere.

3. stare de ~ = fiecare dintre cele trei stări de consistenţă a materiei.

---

Algocenoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algocénose)

1. grupare naturală din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge.

---

Alinia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. aligner)

1. tr., refl. a (se) aşeza în linie dreaptă.

2. tr. a îndrepta traseul unei străzi.

3. refl. (despre ţări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat.

---

Asociaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. association)

1. asociere, unire, întovărăşire.

2. (biol.) grupare a indivizilor unei singure specii sau ai unor specii diferite.

3. grupare, unire constituită printr-un statut.

4. legătură specifică între două sau mai multe procese şi produse psihice (reprezentări, idei, sentimente etc.).

5. (chim.) ~ moleculară = grupare de două sau mai multe molecule identice.

---

Auxocrom, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auxochrome)

1. (hormon vegetal) care are rolul de a stimula sinteza pigmenţilor.

2. (grupare de atomi) care, introdusă în molecula unei combinaţii organice colorate, îi intensifică culoarea şi îi conferă afinitate pentru materialul pe care se aplică.

---

Azo

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. azo)

1. grupare funcţională (-N=N-) în structura moleculară a unor substanţe, legată cu doi radicali hidrocarbonaţi.

---