Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gruppetto)
1. (muz.) ornament melodic (notat prin semnul ~ plasat deasupra unei note) din execuţia a patru sunete într-o singură măsură (împreună cu sunetul principal).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamorphisme)
1. evoluţie morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice.
2. formare de minerale cu o compoziţie mai complicată şi cu densitate moleculară mai mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anisosthénie)
1. inegalitate a tonusului în unele grupe de muşchi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrangement)
2. mod de alcătuire, de dispunere.
3. ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formaţii decât acelea pentru care a fost compusă.
4. (mat.; pl.) totalitatea posibilităţilor de aşezare a unui număr dat de obiecte, astfel încât două grupe oarecare să difere între ele fie prin natura obiectelor, fie prin ordinea lor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balance)
1. instrument pentru măsurarea greutăţii corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăţi-etalon; cântar.
2. a pune în ~ = a judeca bine faptele înainte de a lua o hotărâre.
3. (fin.) raport între două sume, două conturi etc.; tabel, situaţie cu un asemenea raport.
4. ~ comercială = raportul dintre valoarea importului şi exportului unei ţări pe o perioadă de timp dată; ~ contabilă = situaţie recapitulativă şi periodică ce regrupează la un moment dat sumele şi soldurile conturilor debitoare şi creditoare; ~ de plăţi = raportul dintre sumele încasate şi plăţile efectuate de către o ţară în relaţiile sale cu alte ţări într-o perioadă de regulă un an.
5. al şaptelea semn al zodiacului (23 septembrie - 22 octombrie).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (bi- + funcţional)
1. care îndeplinește două funcții diferite.
2. (chimie) se spune despre un compus care are două grupe funcționale identice sau diferite.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bilinéaire)
1. (mat.; despre forma unui polinom liniar şi omogen) cu două grupe diferite de variabile.