Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. acculturation)
1. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. afocal)
1. (despre sisteme optice) format din două (grupuri de) lentile astfel aşezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alliance)
1. înţelegere politică între două sau mai multe state, grupuri sociale, clase, partide politice.
2. legătură între familiile a două persoane ce se căsătoresc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. altocumulus)
1. formaţie de nori dispuşi în grupuri sau şiruri, de culoare cenuşie, la altitudine de 6000 m.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. cartel)
1. uniune monopolistă în cadrul căreia întreprinderile participante stabilesc preţurile şi condiţiile de vânzare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă fiecare şi îşi împart pieţele de desfacere.
2. coaliţie politică între mai multe partide, grupuri profesionale, sindicale în vederea unor acţiuni şi scopuri comune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civil, lat. civilis)
1. adj. care priveşte pe cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni.
2. drepturi ~e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază şi reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice şi juridice dintr-un stat; stare ~ă = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; parte ~ă = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni.
3. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc.
4. război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din acelaşi stat.
5. s. m. f. persoană care nu face parte din armată.