grădinăreasă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (grădinar + -easă)

1. femeie care se ocupă de cultivarea unei grădini; soție de grădinar; grădinăriță.

horticol, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. horticole)

1. referitor la horticultură, de horticultură.
2. privitor la grădinărit; de grădinărit; specific grădinăritului.

jardinaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jardinage)

1. grădinărit (interior).

motocultivator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. motoculteur)

1. tractor mic cu două roți sau șenile utilizat în grădinărit, culturi arboricole, horticole sau viticole, pentru arătura de suprafață (sau pentru lucrări ușoare); motocultor.

motopompă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. motopompe, rus. мотопомпа)

1. pompă remorcabilă, pusă în mișcare de un motor (cu benzină sau electric), folosită în grădinărit, la stingerea incendiilor etc.

secator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sécateur, rus. sekator)

1. foarfece de grădinar.

grădină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (bulg., sb. gradina)

1. suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse; grădinărie.
2. suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ.
3. (expr.) o ~ de om = om plăcut, simpatic.
4. ~ botanică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt cultivate (în scopul prezentării și studierii) colecții de plante vii.
5. ~ zoologică = instituție științifică dotată cu o suprafață de teren pe care sunt crescute (spre a fi expuse publicului sau studiate) animale vii din diverse regiuni ale pământului.
6. ~ de vară = restaurant amenajat în timpul verii în aer liber.
7. (sintagm.) ~ de copii = grădiniță (de copii).
8. (sintagm.) ~ sezonieră = grădină de copii care funcționează în mediul rural în timpul muncilor agricole.