Dictionar

horticultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. horticulture)

1. știință care tratează despre cultivarea grădinilor, producerea de legume, flori, arbori fructiferi.
 

jardinier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. jardinier)

1. adj. referitor la grădini.
2. s. f. suport sub ferestre sau la balcoane, în care se pun ghivece ori pământ pentru flori.
 

parter

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. parterre, (1) germ. Parterre)

1. parte a unei clădiri, la nivelul solului; ansamblul încăperilor din această parte a clădirii.
2. primul etaj (de la intrare) al unei mine.
3. parte a unei săli de spectacol între scenă și fundul sălii.
4. totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii.
5. parte a unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori.
 

peisagist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. paysagiste)

1. pictor de peisaje.
2. decorator care compune planuri de parcuri, grădini, peisaje.
3. scriitor, compozitor specializat în descrieri de natură.
 

pergolă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. pergola)

1. construcție ușoară din grinzi de lemn susținute pe coloane, folosite în parcuri și grădini pentru a se ridica pe ele plantele agățătoare.
 

platbandă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. plate-bande)

1. fâșie de teren cu flori care mărginește despărțiturile unei grădini, ale unui parc.
2. semifabricat de oțel, cu secțiune dreptunghiulară, obținut prin laminare.
3. piesă de tablă de oțel laminat, folosit la executarea grinzilor, pentru întărirea tălpilor acestora.
4. traversă, grindă orizontală din piatră; lintou.
5. mulură plată netedă sau puțin proeminentă.
6. arhitravă, formând o bandă fără ornamente.