Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. guru)
1. preceptor religios la brahmani.
2. mentor spiritual.
Parte de vorbire: s.
Origine: (guru + -ism)
1. mişcare spirituală condusă de un guru.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. ashram)
1. ermitaj, locul de retragere colectivă unde discipolii se adună în jurul unui guru pentru a primi învățătura sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. autopode)
1. ax vegetativ de creştere prin mugurul terminal.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Konsonant)
1. sunet elementar din limbile vorbite, pronunțat printr-o blocare sau o restrângere semnificativă a căii vocale, suficient de tare pentru a fi auzit; sunet al vorbirii caracterizat, spre deosebire de vocale, prin faptul de a nu putea fi singurul constituent sau singurul tip de constituent al unui cuvânt (conceptul modern de „consoană” nu mai necesită apariția concomitentă cu o vocală); consoană.
2. desemnează literele alfabetului diferite de vocale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. didelphe/s/, gr. delphys, matrice)
1. adj. care prezintă didelfie.
2. s. m. pl. marsupiale fosile carnivore mai mici decât cangurul (oposum).
Parte de vorbire: s.
Origine: (guru + -ism)
1. mişcare spirituală condusă de un guru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. iguanodon)
1. dinozaurian erbivor, asemănător cangurului.