Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Harmonika, it. armonica)
1. instrument muzical portativ cu ancii metalice, în care sunetul este produs prin vibraţia unei coloane de aer cu un burduf manevrat manual.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. concentrer)
1. refl. a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un (singur) loc; a (se) îndrepta spre un (singur) punct.
2. refl. a-şi încorda atenţia, gândirea într-o (singură) direcţie; a fi preocupat de ceva.
3. tr. a chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire.
4. a mări procentul unui component într-o soluţie, într-un amestec.
5. a separa părţile cu minereuri utile din minereul brut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fondant)
1. adj. care se topește (în gură).
2. bomboană ~ă (și s. f.) = bomboană cu fondant.
3. s. m. aditiv care formează împreună cu altă substanță un compus cu punctul de topire inferior punctului de topire al componenților.
4. medicament care ajută la reducerea unei inflamații.
5. compoziție aromatică asemănătoare șerbetului, rezultată prin fierberea unui amestec de zahăr, apă și glucoză, ca umplutură pentru bomboane etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. médian, lat. medianus)
1. adj. situat la mijloc; medial; (mat.) care împarte (un corp, o figură) în două părţi egale.
2. s. f. dreaptă care uneşte un vârf de triunghi cu mijlocul laturii opuse sau un vârf al unui tetraedru cu centrul de greutate al feţei opuse.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. palé)
1. (herald.; despre un scut, o figură) divizat vertical într-un număr par de părţi egale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Vokalist)
1. cântăreţ (din gură); dizeur, specialist în vocalize.