Dictionar

guvern

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (uoverna)

1. organ suprem al puterii executive într-un stat; cabinet (II).
 

guvern-marionetă

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (guvern + marionetă)

1. (politică) guvern care nu are autonomie, care este instrumentul puterilor străine sau al puterii ocupante; guvern manipulat de forțe aflate în umbră.
 

guverna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. gouverner)

1. a exercita autoritatea politică; a conduce un stat.
2. a dirija, a conduce o navă.
3. a-și domina, a-și stăpâni (sentimentele, pasiunile etc.)
4. (despre sentimente, gânduri) a exercita o influență puternică.
5. (gram.) a impune, a cere un caz, o anumită construcție.
 

guvernabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gouvernable)

1. ușor de guvernat, de condus.
 

guvernământ

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gouvernement)

1. guvernare.
2. formă de ~ = formă de conducere politică a unui stat.
3. (în unele țări) unitate teritorial-administrativă condusă de un guvernator.
 

guvernamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gouvernemental)

1. care aparține guvernului, privitor la guvern, care emană de la guvern.
2. care susține guvernul.
3. (antonim) neguvernamental.
 

guvernamentalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gouvernamentalisme)

1. atitudine politică constând în a susține, a aproba sistematic puterea.
 

abiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abiotique)

1. care se opune vieții; care este lipsit de viață.
2. califică un mediu în care organismele vii nu pot trăi, incompatibil cu viața.
3. care ține de abioză; propriu abiozei.
4. factor ~ = unul dintre cei doi factori care guvernează distribuția populațiilor bentice în ocean și care depinde în esență de mediul în care evoluează animalele și plantele.
 

acredita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. accréditer)

1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici.
2. a face demn de crezare.
3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv.
 

alcade

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. alcade, sp. alcalde)

1. magistrat municipal în Spania.
2. primar, guvernator indian în Anzi (Peru).
3. (var.) alcalde.
 

antiguvernamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antigouvernemental)

1. care se opune sau combate politica guvernului; împotriva guvernului.
2. (antonim) proguvernamental.
 

antirepublicanism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. antirépublicanisme)

1. sistem care se opune doctrinelor republicane sau republicii ca formă de guvernământ; politică antirepublicană.
 

autocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autocratie, gr. autokrateia)

1. formă de guvernare în care întreaga putere este concentrată în mâna unei singure persoane; tiranie, absolutism.
2. stat cu o asemenea formă de guvernare.