Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cohabitation, lat. cohabitatio)
1. faptul de a coabita; coabitare, conviețuire
2. situația mai multor persoane care locuiesc într-o locuință comună.
3. viață comună a unui cuplu căsătorit sau trăind împreună (ca în căsătorie).
4. (politică) cooperare între partidele politice opuse pentru a asigura guvernarea.
5. (var. înv.) coabitațiune, cohabitație, cohabitațiune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. proconsul)
1. magistrat roman care, după încheierea consulatului, era însărcinat cu guvernarea unei provincii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. providence, lat. providentia)
1. (în concepțiile religioase) putere supremă a divinității în guvernarea lumii, puterea de a predetermina evenimentele spre binele oamenilor.
2. atribut al divinității; (p. ext.) sprijin, îndurare.
3. (fig.) cel care contribuie prin ajutorul său la salvarea cuiva.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. providentialisme)
1. concepţie idealistă şi religioasă care susţine că providenţa ar determina desfăşurarea evenimentelor istorice.
2. credința într-o putere divină superioară care guvernează lumea, veghează asupra destinului indivizilor; (în particular) credința în guvernarea înțeleaptă a lui Dumnezeu, în înțelepciunea sa supremă.