Dictionar

Rezultate secundare (Guvernat):

Guvernator

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. governatore)

1. conducător al unui ţinut, al unei colonii etc., care exercită puterea în numele şefului statului.

2. persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune.


Guvernatorat

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. governatorato)

1. administraţie de guvernator (funcţie, durată, teritoriu).


Alcade

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. alcade, sp. alcalde)

1. magistrat municipal în Spania.

2. primar, guvernator indian în Anzi (Peru).

3. (var.) alcalde.


Caid

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caïd)

1. titlu în trecut al guvernatorului unei provincii, al unui oraş din statele musulmane din Africa de Nord, cu atribuţii judecătoreşti.

2. (fam.) persoană tiranică într-un anturaj; şef de bandă criminală.


Consul

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. consul)

1. (în Roma antică) fiecare dintre cei doi magistraţi care se alegeau anual pentru a exercita puterea supremă.

2. fiecare dintre cei trei magistraţi supremi care au guvernat Republica Franceză între 1799 şi 1804.

3. agent diplomatic însărcinat reprezinte şi apere interesele administrativ-juridice şi economice ale ţării sale şi ale compatrioţilor săi într-o ţară străină.


Coregidor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. corregidor)

1. primul magistrat al unui oraş sau al unei provincii spaniole, în care nu există guvernator.


Despot/despot

Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. despotis, fr. despote, cf. gr. despotes, stăpân)

1. guvernator autonom al unei provincii din Imperiul Bizantin.

2. (în evul mediu) suveran cu puteri absolute, care guverna după bunul său plac; tiran.

3. (fig.) om tiranic, excesiv de autoritar.


Despotat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. despotat)

1. demnitatea de despot.

2. teritoriu guvernat de un despot.