antiguvernamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antigouvernemental)

1. care se opune sau combate politica guvernului; împotriva guvernului.
2. (antonim) proguvernamental.

comisar

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. commissaire, rus. komissar)

1. persoană însărcinată cu funcții speciale și temporare.
2. persoană care verifică dacă un eveniment sportiv se desfăsoară conform regulamentului.
3. ofițer de poliție, șef al unui comisariat sau al unui birou de poliție.
4. delegat, împuternicit (într-o funcție, într-un rang).
5. reprezentant diplomatic cu rang de ambasator.
6. membru al unei comisii internaționale cu caracter tehnic.
7. (în fosta U.R.S.S., până în 1946) persoană împuternicită de guvern cu îndeplinirea unei munci politice; membru al guvernului.
8. comandant al unui comisariat militar.
9. ~ de bord = responsabil, la bordul unui pachebot, de servicii pentru pasageri, de realimentare etc.

corsar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. corsaro, fr. corsaire)

1. navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, ataca navele inamice; comandant al unei astfel de nave; (p. ext.) pirat.

executiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exécutif)

1. care are sarcina de a asigura aplicarea legilor.
2. putere ~ă (și s. n.) = una dintre puterile fundamentale ale statului, guvernul; organ ~ = organ de stat cu funcții de organizare și de asigurare a executării legilor.

guvernamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gouvernemental)

1. care aparține guvernului, privitor la guvern, care emană de la guvern.
2. care susține guvernul.
3. (antonim) neguvernamental.

interpelație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. interpellation, lat. interpellatio)

1. acțiunea de a interpela pe cineva și de a-i vorbi (într-o manieră bruscă și mai mult sau mai puțin vie); faptul de a fi așa interpelat; interpelare.
2. întrebare adresată unei persoane în timpul unui control al poliției sau al unui interogatoriu; (prin ext.) control care poate implica arestarea.
3. somarea unui martor, a uneia dintre părți pentru a explica adevărul sau falsitatea unui fapt.
4. cerere de explicații adresată de membrii parlamentului, în ședință publică, guvernului.
5. (var. înv.) interpelațiune, interpelățiune.