Dictionar

gargusă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gargousse)

1. săculeț cu praf de pușcă folosit la tunurile cu calibru mare.
 

pârțigușă

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (pârțiguș + -ă)

1. fructul prunului denumit pârțiguș.
2. (var.) pârțăgușă, pârțâgușă.
 

bazedovian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. basedowien)

1. I. (med.) care este legat de boala lui Basedow (gușă exoftalmică); care provine din această boală.
2. II. persoană care suferă de boala lui Basedow.
 

ortolan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ortolan)

1. pasăre migratoare cu penele galbene-roșcate, cu capul cenușiu-verzui și cu gușa galbenă.
 

STRUM-, STRUMI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. strum/i/-, cf. lat. struma)

1. „tumoare, gușă, protuberanță”.
 

strumă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. strume, lat. struma)

1. (med.) gușă.
2. (bot.) protuberanță în formă de gușă.
3. formație tumorală de formă neregulată.
 

strumiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. strumiforme)

1. în formă de gușă sau de tumoare.
 

pârțigușă

Parte de vorbire:  s.f. (reg.)  
Etimologie: (pârțiguș + -ă)

1. fructul prunului denumit pârțiguș.
2. (var.) pârțăgușă, pârțâgușă.