OK
X
abstractiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abstractif)
1.
care
se
formează
prin
abstracție.
2.
care
servește
la
exprimarea
abstracțiilor.
3.
(caracterologie)
care
este
capabil
să
gândească
abstract.
negândit, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n., III. adv.
Etimologie: (ne- + gândit)
1.
I.
care
nu
este
gândit
suficient.
2.
care
apare,
se
produce
pe
neașteptate;
neprevăzut,
neașteptat.
3.
(reg;
despre
oameni)
prefăcut.
4.
(înv.,
reg.)
care
nu
are
(din
naștere)
facultatea
de
a
gândi;
necugetat.
5.
(reg.;
fig.)
grosolan.
6.
II.
(loc.
adverb.)
pe
~e
=
în
mod
neașteptat,
deodată;
prin
surprindere.
7.
III.
(neobișnuit)
fără
să
gândească;
irațional.