absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simţ.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admiţând un raţionament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om şi mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.

agrarianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrarianisme)

1. orientare în gândirea economică care acordă prioritate dezvoltării agriculturii.

centrist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. centriste, rus. ţentrist)

1. I. care aparține centrismului, privitor la centrism.
2. referitor la gândirea politică a celor care nu sunt nici de stânga, nici de dreapta.
3. II. adept al centrismului, persoană care dorește să nu fie nici de stânga, nici de dreapta pe eșichierul politic.
4. (antonim) extremist.

concentra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. concentrer)

1. refl. a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un (singur) loc; a (se) îndrepta spre un (singur) punct.
2. refl. a-şi încorda atenţia, gândirea într-o (singură) direcţie; a fi preocupat de ceva.
3. tr. a chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire.
4. a mări procentul unui component într-o soluţie, într-un amestec.
5. a separa părţile cu minereuri utile din minereul brut.

esenism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. essénisme)

1. doctrina, gândirea religioasă și modul de viață al esenienilor (sectă evreiască, secolul II î.Hr. - secolul I d.Hr., ai cărei membri au format comunități care duceau o viață ascetică).

ficţionalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fictionnalisme)

1. concepţie idealistă care afirmă că la baza cunoaşterii stau doar simple simboluri, cărora nu li se pot găsi realităţi corespunzătoare în lumea materială, gândirea noastră lucrând numai cu ficţiuni.