Rezultate secundare (Gânditor.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (gândi + -tor)
1. I. care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ.
2. (fam) absent, aproape distrat din cauza cufundării în propriile gânduri.
4. II. persoană care reflectează; cel care gândește într-un mod profund, original, la problemele fundamentale ale societății și naturii; filozof.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cogitabondo, lat. cogitabundus)
1. care este gânditor, cufundat în reflecțiile sale; visător, meditabund.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. philosophe, lat. philosophus, gr. philosophos)
1. specialist în filozofie; gânditor.
2. (fig.) înţelept; om echilibrat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. libre penseur)
1. gânditor care adoptă o atitudine critică faţă de religie şi de biserică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méditatif)
1. înclinat spre meditare; gânditor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutasilites)
1. pl. gânditori musulmani din sec. VIII şi IX care negau dogma despre caracterul increat şi veşnic al Coranului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pensif)