Dictionar

Rezultate secundare (Gânditor.):

Gânditor, -oare

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (gândi + -tor)

1. I. care este cufundat în gânduri, predispus la meditație; îngândurat, meditativ.

2. (fam) absent, aproape distrat din cauza cufundării în propriile gânduri.

3. (var.) gânditoriu.

4. II. persoană care reflectează; cel care gândește într-un mod profund, original, la problemele fundamentale ale societății și naturii; filozof.


Cogitabund, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. cogitabondo, lat. cogitabundus)

1. care este gânditor, cufundat în reflecțiile sale; visător, meditabund.


Filozof, -oafă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. philosophe, lat. philosophus, gr. philosophos)

1. specialist în filozofie; gânditor.

2. (fig.) înţelept; om echilibrat.


Liber-cugetător

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. libre penseur)

1. gânditor care adoptă o atitudine critică faţă de religie şi de biserică.


Meditativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. méditatif)

1. înclinat spre meditare; gânditor.


Mutaziliţi

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutasilites)

1. pl. gânditori musulmani din sec. VIII şi IX care negau dogma despre caracterul increat şi veşnic al Coranului.


Pansiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. pensif)

1. (ir.) meditativ, gânditor.