Dictionar

Arămiu; bronzat; roşu-gălbui

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aëreus

2. FR bronzé; cuivré; jaunâtre-rouge

3. EN bronze-coloured; brass-coloured; copper-coloured

4. DE bronzefarben; kupferfarbig; kupferbronze

5. RU бронзовый; медный; меднокрaсный

6. HU réz-bronz színű, sárgásvörös


Gălbui-alb

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT xantholeucus

2. FR jaunatre-blanc

3. EN yellowish-white

4. DE gelblich weiß

5. RU жёлто-белый

6. HU sárgásfehér


Gălbui-purpuriu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT xanthophoeniceus

2. FR jaunâtre-pourpré

3. EN yellowish-purple

4. DE gelblich purpurrot

5. RU жёлто-пунцовый

6. HU sárgás bíborszínű


Gălbui-verde

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT xanthochlorus

2. FR jaunâtre-vert

3. EN yellowish-green

4. DE gelblich grün

5. RU жёлто-зелёный

6. HU sárgászöld


Gălbui; galben deschis

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT luteolus; lutescens; luteus; subflavus; flavescens; xanthellus; xanthicus

2. FR jaunâtre; jaune clair; jaunissant

3. EN yellowish; sallow; luteolus; pale yellow; flavescent

4. DE gelblich; lehmgelblich; goldgelblich; blaßgelb

5. RU жёлтовaтый; жёлтеющий

6. HU sárgás, világossárga


Roşcat-gălbui

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT rubro-flavus

2. FR rougeâtre-jaune

3. EN reddish-yellow

4. DE rötlichgelb

5. RU крaсновaто-жёлтый

6. HU vörösessárga


Auroră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aurore, lat. aurora)

1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.

2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopţii, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roşie.

3. (fig.) început al unei alte epoci.


Blond, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. blond)

1. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai.

2. bere = bere de culoare deschisă.

3. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă).


Bronzit

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronzit)

1. varietate de piroxen şi oxid de fier, brun-gălbui.


Carotenodermie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caroténodermie)

1. pigmentaţie gălbuie-roşiatică a tegumentelor, provocată de creşterea carotinemiei; ocrodermie, xantoză.


Crem

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. crème)

1. adj. invar. de culoarea untului; alb-gălbui.

2. s. n. culoare alb-gălbui.


Creozot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. créosote)

1. lichid uleios, gălbui şi caustic, cu miros tare, prin distilarea gudroanelor de lemn, folosit în industrie şi în medicină.