Dictionar

arămiu; bronzat; roșu-gălbui

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT aëreus
2. FR bronzé; cuivré; jaunâtre-rouge
3. EN bronze-coloured; brass-coloured; copper-coloured
4. DE bronzefarben; kupferfarbig; kupferbronze
5. RU бронзовый; медный; меднокрaсный
6. HU réz-bronz színű, sárgásvörös
 

gălbui-alb

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT xantholeucus
2. FR jaunatre-blanc
3. EN yellowish-white
4. DE gelblich weiß
5. RU жёлто-белый
6. HU sárgásfehér
 

gălbui-purpuriu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT xanthophoeniceus
2. FR jaunâtre-pourpré
3. EN yellowish-purple
4. DE gelblich purpurrot
5. RU жёлто-пунцовый
6. HU sárgás bíborszínű
 

gălbui-verde

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT xanthochlorus
2. FR jaunâtre-vert
3. EN yellowish-green
4. DE gelblich grün
5. RU жёлто-зелёный
6. HU sárgászöld
 

gălbui; galben deschis

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT luteolus; lutescens; luteus; subflavus; flavescens; xanthellus; xanthicus
2. FR jaunâtre; jaune clair; jaunissant
3. EN yellowish; sallow; luteolus; pale yellow; flavescent
4. DE gelblich; lehmgelblich; goldgelblich; blaßgelb
5. RU жёлтовaтый; жёлтеющий
6. HU sárgás, világossárga
 

roșcat-gălbui

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT rubro-flavus
2. FR rougeâtre-jaune
3. EN reddish-yellow
4. DE rötlichgelb
5. RU крaсновaто-жёлтый
6. HU vörösessárga
 

auroră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aurore, lat. aurora)

1. lumină care precedă răsăritul soarelui; zori de zi.
2. ~ polară = fenomen atmosferic specific regiunilor polare, iluminarea cerului în timpul nopții, prin arcuri de culoare albastră, verde-gălbuie sau roșie.
3. (fig.) început al unei alte epoci.
 

blond, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. blond)

1. adj. (despre păr, ten) deschis la culoare, gălbui, bălai.
2. bere ~ă = bere de culoare deschisă.
3. s. m. f. bărbat, femeie cu părul, cu tenul blond; blondin(ă).
 

bronzit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronzit)

1. varietate de piroxen și oxid de fier, brun-gălbui.
 

carotenodermie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caroténodermie)

1. pigmentație gălbuie-roșiatică a tegumentelor, provocată de creșterea carotinemiei; ocrodermie, xantoză.
 

crem

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. crème)

1. adj. invar. de culoarea untului; alb-gălbui.
2. s. n. culoare alb-gălbui.
 

creozot

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. créosote)

1. lichid uleios, gălbui și caustic, cu miros tare, prin distilarea gudroanelor de lemn, folosit în industrie și în medicină.