consemn
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (după fr. consigne)
Etimologie: (după fr. consigne)
1. totalitatea îndatoririlor specifice personalului unei gărzi militare; (p. ext.) ordin, dispoziţie.
2. interzicere temporară a ieşirii militarilor din cazarmă (navă, domiciliu).
post
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. poste)
Etimologie: (fr. poste)
1. loc în care se exercită o anumită activitate; funcție, slujbă.
2. loc în care se găsește un planton, o santinelă (în timpul gărzii), o unitate militară pentru executarea anumitor operații.
3. instalație cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice.
4. ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare și personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentaților și bolnavilor.
5. categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.
pretoriu
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. praetorium, fr. prétoire)
Etimologie: (lat. praetorium, fr. prétoire)
1. reşedinţa pretorului roman; loc unde acesta îşi exercita funcţia.
2. prefect al ~lui = comandant al gărzii pretorienilor.
3. loc într-o tabără romană unde era aşezat cortul comandantului.
vigil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. vigile, lat. vigil)
Etimologie: (fr. vigile, lat. vigil)
1. adj. care veghează; atent, deştept, treaz.
2. s. m. membru al gărzii instituite în Roma antică de Augustus, pentru siguranţa cetăţii în timpul nopţii şi paza contra incendiilor.