Rezultate secundare (Găurile):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. baccaporto)
1. panou dreptunghiular care acoperă găurile de magazie de pe nave.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. calfater)
1. a astupa găurile unei luntre, ale unei corăbii; a călăfătui.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. échométrie)
1. arta de a construi clădiri, nave, calculând reflexia sunetelor.
2. măsurare a nivelului de lichid în găurile de sondă, pe baza reflexiei undelor sonore.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. mandriner)
1. a lărgi găurile pieselor inelare sau tubulare prin deformare plastică cu ajutorul mandrinului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. troglodyte)
1. pasăre mică, insectivoră, care îşi face cuibul în găurile zidurilor sau ale arborilor, în tufişuri.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. muta)
1. acțiunea de a (se) muta și rezultatul ei; schimbare a locului de așezare, a locuinței etc.; mutat.
2. locul unde se așază sau unde a fost așezată o târlă; pășune.
4. mișcare a unei piese la jocul de șah.
6. (înv.; fig.; cu determinări ca: „din această viață”, „dintre cei vii” etc.) moarte.
7. (reg.) adăpost al ciobanilor de la munte.
8. (reg.) pământ nelucrat care servește ca pășune.
9. (reg.) stână; parte a stânei unde se ține laptele.
10. (reg.) fiecare dintre găurile din partea de sus a fiularelor de la jug, cu ajutorul cărora se potrivește mărimea locului pentru gâtul vitei înjugate.